Parcă ieri ne țineam de mână în pădure,
demonii cântau atunci la chitară,
steluțe negre ne luminau calea.
Zilele acelea gri, prietene,
mi-au servit drept ancoră mulți ani.
Lumina ta, de atunci, am ascuns-o bine.
Din când în când o folosesc
și lumina ta înverzește lumina mea muribundă.
...Mă întorc la căldura aceea,
cu gust de cireșe amare
și sper că într-o zi
ne vom juca din nou în iarbă
dar de această dată cu iubire adevărată.