Văzduhul e al păsării tezaur,
Comoara mea pitită unde dorm e
În zborul viselor aeriforme
Din care-mi strâng enigmele de aur.

În somnul dulce, ne-ntinat de norme
Moșneagul povestește,-n șoapte faur,
Cum Făt-Frumos ucis-a un balaur
Și basmul suie în lumini enorme.

Dar mă trezesc și greu întâmpin traiul
Chiar de mă leg cu-al Ariadnei fir,
Hârtia bea cerneală,-i plâng eu graiul.

O literă de lege să înșir
Îs însă neputând în tot alaiul
Al unei existențe ca-n delir.