trudesc românii peste tot ca niște robi,
lipsiți de mila zeilor stăpâni pe comori,
aerul libertății este plin de microbi,
eu înalț spre cer rugăciuni și rumori.

gânduri se înalță ca iedera pe ziduri,
sărmane vrăbii tremură în cuiburi,
lumina năucă înveșmântă nuduri,
nebunia se dezlănțuie în cluburi.

în fiecare zi continui să mă tem,
aproape de suflet explodează bombe,
la vecini e război, un cumplit blestem,
speranțe agonizează în reci catacombe.

oligarhia a corupt al vieții sistem,
în gura lumii timpul pune negre plombe.