Arșița…

E cald afară iar pietrele te frig,
În gârla seacă,tălpile te dor,
Pe maluri stau ascunse-n pipirig,
Cârduri de păsări ce caută izvor.

Soarele arde din ce în ce mai tare,
Cerul albastru te-nvăluie în senin,
Și doar miraje poți vedea în zare,
Sunt amăgiri pierdute în suspin.

Iar ziua se transformă în dogoare,
În jur e goana după un strop de apă,
Chiar dacă sufletul îți plânge și te doare,
De arșița naturii nu te scapă.

Speranța niciodată să n-o pierzi,
Și atunci când talpa-ți arde pe pământ,
Privește-naltul cerului și ai să vezi,
Te contopesti în vise și în cânt!

Pe azuriul nepătat apare-un nor sfios,
Și parcă aștepta alți confrați s-apară,
Ar vrea cu ajutorul unui vânt,ușor curios,
Să răcorească arșița ce ne doboară!

Liviu-25.09.2024