ficatului meu nu-i face bine alcoolul
beau cu prietenii doar pentru că nu am acasă ce face
în bodegi cu tavanul căzut de la cealaltă masă
diavolul se preface că-i place
răzbunătoarele ploi dau țării ocolul
în cer Dumnezeu simțeam că ne-o coace

cineva începe un cântec știut de părinți și bețivii săraci
de la capătul străzii preoți ne-ndeamnă normal la război
după noua poruncă
iau carul de-acasă perechea de boi
sânii tăi îmi fac rău- legiunea de draci
ce joacă țonțoroiul pe drum se aud până-n luncă

îngropau un creștin cum stă scris într-o carte
bocitoare femei de-ale mortului cunoștințe sau rude
după mintea mea cui i-e rușine de dragoste să nu aibă parte
după inima mea nu știam despre vorbe că pot fi minunate și crude

când ficatului meu nu-i face bine alcoolul
ori lipsa iubirii sau a vreunei femei cum ar fi dar nu virtuoase
mi-ar plăcea aviația fără arme de foc să-mi sperie stolul
ce mi se-așază pe cap ca pe cele mai vulnerabile oase

dimineața când ești atât de frumoasă și atât de fierbinte
stau cu mâinile -n păr și nu-mi vine să las ziua să treacă
cât te-aș iubi și cât aș fi de flămând ani de-acum înainte
pentru trupul tău m-aș certa și cu moartea să-și țină sabia-n teacă

ficatului meu și iubirii alcoolul nici mult nici puțin
îi place cât nu m-aș ruga de dorințele noastre îmi fire să-mi vin