Unghiile mele îmi cresc
Din dorința cărnii de-a căuta
În afară de ceea ce este în ea.

Simt acest fel de a deveni
Ca altceva decât poate fi
Din ceea ce sunt când
Vreau să ating
Și ele înting
ÃŽn ceea ce nu este
De atins nici de mine
Și nici de un altcineva.

Unghiile mele cresc
Cum rădăcini căutând
În pământ lichid corăbii
Care să plutească își duc
În pântecul lor oceane
Pline cu flori care
Sunt dăltuite nud
ÃŽn orizont goale.

Femei corăbii
Unghiile mele,
Pe care le tund,
Prin pletele tale
Ca niște paseri
Au trecut.

Datorită lor ceea ce
Din inimă îmi zvâcnește
Are culoarea sângelui
Și gustul gurii tale
De vaste ferestre.

Și îmi cresc pentru că
Poartă puterea de a căuta
În culoarea cu care ochii tăi
Văd în carnea mea ființa
Care visează că este.