„Asară vântul bătea”,
M-am simțit ca-n Rai - iubită,
„Badiu-n brațe mă strângea”;
De mămuca-eram păzită.

„De-ar fi bătut vântul mult” -
Cum să spun să fiu crezută? -
„M-ar fi strâns de m-ar fi rupt”
Și-aș fi fost acuma... *mută*.

„Dar noroc că vântu-a stat”...
Spre a noastră bucurie
„Și bădița m-o lăsat”
Din strânsoarea-i cu tărie.

„Dar a plecat supărat” -
Poate chiar mai mult pe mama,
„Că n-am stat la sărutat”...
După cum mi-am dat eu seama.

„Că eu cât trăiesc pe lume” -
(Am jurat-o-n supărare) -
„Bădiții nu-i zic pe nume”...
Însă-l iert... că mi-i drag tare.

„Că-i zic puișor și pui”,
Nu mai stăm seara la poartă,
„Este-al meu și sunt a lui”...
Am unit destine-n soartă.

Ș-„Asară vântul bătea”-
Tărișor ca și-altădată,
„Badiu-n brațe mă strângea”...
Dară eu nu mai sunt fată.

Bată vântul cât de tare...
Că de-acuma nu-mi mai pasă,
Mult îmi place-a lui strânsoare...
De-aș sta toată ziua-n casă.