Pielea cotului mâinii stângi
Ca pe coaja copacului
Am amalgamat-o.

Am simțit sub întinderea ei
Osul mort, putrezit, lipsit
De carnea ce o întregea
Ca pe adânc înaltul.

Atingerea ei mi-a amintit
Acel ceva care, asemenea mie
Va aștepta, fără a se putea stinge.

Ceea ce se risipește pe sine în sine
Cum într-o stea lumina divină
Din sine în sine împinge.