să bei din vinul vechi
al amintirilor tale
de fiecare dată când durerea
îți va încerca mult chinuitul trup
să simți fiecare celulă
îmbătându-se
cu apusuri trezite la viața
unui nou răsărit
să simți din nou pulsul alergând
ca un cal sălbatic
pe câmpiile sângelui
să învie toți fluturii
din insectarul memoriei
să intri ca un vânător în pădurea
din spatele pleoapelor
pentru a prinde visul
cu coarne de cerb
și toate jivinele dragostei
ascunse în desișuri de gânduri
să privești toată lumea
prin ochiul cuvântului
să împrospătezi nopțile, diminețile
și sufletele celorlalți
cu respirația poemelor tale