Mă doare-n sânge, noaptea, taina bând-o,
Vărsare mi-e de os, străbun e visul,
Înaltul cer pe mare-și poartă-abisul
De stele stând în tine, moarte, blândo.

În foaie-mi țin ca de demult înscrisul
Eu vorba veche în peniță-având-o
Iar tu, iubito, de mister osândo
Îmi dai cuvântu-n adevăr promisul.

Enigma ta de prin strămoși mă soarbe
Fiindu-mi azi de fostul verb zălog
De basm acum că stihurile-s oarbe.

La Dumnezeu de-un aprig imn mă rog
Să sfredelesc priviri ca-n răni de coarbe,
Să amețesc gândiri ca de un drog.