Verde zvon, verde zvon,
sare soarele din pom!
Muguri plini de nepăsare
ies în dansuri circulare,
freamătă, foșnesc, se joacă
dorul macină şi sapă.

Vântul verde mă-nvârtește,
timpul verde mă răpește,
mă aruncă, mă alungă,
verdele îmi râde încă!

Tic-tic-tac, tic-tic-tac,
plopul toacă limba-n veac.

Verde strigă, verde sare
„Săi bătrâne, din culoare!”
Dar bătrânul stă, se stinge,
numai gândul îl mai ninge.
Primăvara cântă clar –
eu sunt iarnă, eu sunt jar.

Verde-a fost, verde se stinge,
pașii lunecă spre ninge,
Verde-a fost, verde se duce,
pașii lunecă spre cruce,
timpul curge fără glas,
verdele-i doar dor rămas.

Eu privesc umbra opacă,
primăvara nu mă-mbracă.