„Nu mai puneți leuștean în ciorbă!

Am citit pe internet o vorbă
Ce m-a scos instantaneu din fire:
"Nu mai puneți leuștean în ciorbă,
Că vă paște o nenorocire!"

Două mii de ani, în ciorba noastră,
Leușteanu-a fost ca o minune,
Ca un porumbel pe bolta-albastră,
Ca o prună în compot de prune.

Iar acum au dat în pandalie:
- Pregătiți degrabă ortul popii,
Cea mai inocentă bălărie
A ajuns otrava Europii!

Ba, mai nou, privește ca pe-o dramă
Și îi curge-n inimă venin
De mai presărăm cuvântul mamă
Între-mbrățișare și suspin.

După mici, sarmale, Dragobete,
Ce le-am dat, ca toată omenirea,
Pe McDonald's, Hallowen, spaghete,
Vindem leușteanul și iubirea.

Nu mai puneți poezie-n rânduri,
Nu mai puneți vis în ideal
Nu mai puneți inimă în gânduri,
Nu mai puneți medici în spital.

Nu mai puneți mângâieri pe rană,
Nu mai puneți floare în pământ,
Nu mai puneți preoții în strană,
Nu mai puneți sîntem lângă sînt.

Nu mai puneți țară în hotare,
Nu mai puneți grai în legământ,
Nu mai puneți lacrimi în cântare,
Nu mai puneți aripi Celui Sfânt.

Dacă vreți s-asculte-a voastră vorbă
Europa, și să vă admire,
Nu mai puneți leuștean în ciorbă,
Nu mai puneți suflet în iubire!