la mine era lira, la ea glasul și clapele,

ea moise elvira, eu doar ardeam etapele

nu tu un bună ziua, nimic despre-ai ei sâni

cu scoica la ureche, de zile, săptămâni,

îi recitam isprave făcute de bărboși

în mod special de unul ce i-ar fi fost strămoș

lui moise elvira, azi rezidentă la Paris

ce ardea să mă știe, să mă afle și să călătorească

și multe altele voia până în ziua când i-am zis

că nu poate omul să mă vadă și să viețuiască