Tot ceea ce facem pare a fi greșit
fiindcă suntem împrăștiate raze
din ceea ce ne închipuim
că purtăm în noi infinit.

Precum spirale de căderi și înălțări
în care ne imaginăm că am trăi
cum trăiesc singurii oameni
ce vreodată i-am întâlni.

Un apogeu la care ne-am dori
să ajungem luminați de un adânc
al privirii care nu mai poate vedea.

Din întâmplarea în care trăim cresc
dorințe ce izvorăsc orbitoare lumini
ce ascund margini ale unui răsărit
unde din noi înviem și murim.