În clipele tăcerii vecie-i să se nască
Și liniștea cântând e în om ca dintr-un flaut
În zgomotele mării cântând un cer, eu caut
Secundele tăcerii - vecie omenească.
Și în tăceri merinda ni se-mpletea în linguri
La masa cea de noapte, bucate-având un cer
Cu stele și cu luna, fiind pe lume singuri,
Turnându-ne-n seringă al haosului ser.
Tu îmi veneai cu zborul, eu pasărea-ți respir
Pe dedesubt stau ciotcă milenii de zambile
Și mai rupeam de-o vreme și de lalea un fir
Că flori în mâna noastră-s în atârnări umile.
Pe tot pământu-acesta, de oră-n niciun fus
Lăuntric beau tăcerea și flori ca tine nu-s.