În șoapte de frunze, pădurea tresaltă,
Se leagănă ramuri în zori de smarald,
Un vânt povestește cu glas de beteală,
Iar timpul se-oprește sub soarele cald.

Pe-un fir de lumină, coboară o rază,
Sărută un mugur ce-abia s-a trezit,
În inima verde, natura dansează,
Cu pași de tăcere și suflet iubit.

Se-nalță din iarbă o floare albastră,
Cu roua ca lacrimi pe chipul firav,
Și fluturii vin la floarea măiastră,
Să-i cânte-n tăcere un imn delicat.

Și-n liniștea plină de viață curată,
Se-ascunde un cântec, tăcut și profund,
O clipă de pace, de cer sărutată,
În sufletul firii păstrat ca un gând.