acolo s-a întărîtat viața mea ca un șobolan care s-a încăpățînat să se lase prins într-o țeavă și uite-așa n-am mai ieșit mulți ani lumină din galaxia în care își făcea de cap o gaură neagră ca o bilă neagră vopsită pentru că fusese cîndva blondă dar tot nu voia să intre nicăieri și toate amînările se strîngeau în jurul capului meu ca o coroană cu șuruburi pentru un experiment bizar de ratare în timp nici nu mai contează că viața mea e acum un singur anotimp oricum au scris alții despre asta și despre disperare există deja sinonime gen cioran sau țuțea nimeni nu zice băi băiatule tu ești recordmen la capitolul ăsta nimeni nu zice că am fost unul dintre eroii din silencio și dacă un fluture s-a așezat pe limbile ceasului meu a nins în deșert și-n uitare să vă mai spun oare că acolo am cunoscut începutul sfîrșitului meu am cunoscut tot ce iubirea nu are sfînt și uitarea n-a fost disponibilă o vreme trist că nu e nici acum gata ca autostrăzile promise să ne ducem dracului mai repede erau două cepe gemene și reușeam să plîng cu lacrimi care țineau balanța în echilibru dar măcar se auzea o muzică și cîinii lui pavlov nu mai cereau de mîncare o vreme silencio totul se făcuse la alte dimensiuni ca un soare care răsare din călimară iar berea era cu mult mai amară cînd am sărutat-o acolo m-au electrocutat toți sfinții corupți și a fost un an sau doi mai bine apoi am văzut o stradă care traversa o mare și nu avea intersecții cu toate astea noi mergeam fiecare în alte direcții.