La margine de vers stă un miner
cu ochii duși, cu mintea-n saramură
citînd un aforism din Heidegger
despre Ființă și Piscicultură

Doar eu îndrăgostit ca o scrumbie
ți-am scris iubito un poem de dor
Din sufletu-mi curat, de alifie
neantul susură convingător

Dar nu sînt Hesiod nici Augustin
capabili să-mi gătească vreo plachie
Socrate-mi dă paharul lui cu vin
dar eu refuz să-l beau, că nu se știe