De ce te-ai dus din noi, Păune
și ne-ai lăsat cu sufletul la gură?
Noi toți, bolnavii fără nume,
îngenuncheații blidului de zgură...

Ne lasă taică să te plângem,
măcar, în cimitirele de iască,
încet 'nainte să ne stingem,
ologi și orbi, la ultima ta pască.

Mi-e dor de tine, de Nichita,
de prunele cu gust de MaramureÈ™,
când fiere-mi amărăște pita,
și inima-mi bate în iureș.

Hodina-ți fie din miros de cetini,
și amintirea-ți din granit de cuget,
noi hăulind sub lemn de streșini,
tu zimbru înghețat în muget.


©Romulus Câmpan Maramureșanu