îți pun palmele să treci peste ele ca un pod peste vise
apoi îți spun că te iubesc pînă te țin în imponderabilitate
măcar o vreme cît să ne atingem fără lume și fără greutate

te desenez cu bastonașe că poezia ești tu
și trec prin tine ca eminescu, învățînd
apoi pun capul pe masă că mesele cunosc iubirea

și trăiesc o mie de ani într-un fluture care ți se așază pe umăr.
nu te mișca.
am văzut la un moment dat un om care a murit din iubire.
nu te mișca,

am văzut un om care te visa și dacă îl trezești
se face statuie.
nu te mișca.

stăm aici pînă se desfac zorile.