acoperă tot Domnul cu bunătate
dă farmec câmpiei și munților mari
aștern pe cer fum pur bravi carbonari
zidesc în corole fluturi palate

și-i plimbă pe nori pe preasfinți și ignari
cu fulgerul în mâini face dreptate
ca Atlas poartă pământul în spate
și leagă pietrele-n zid cu vajnici zidari

unește mortarul inimi și sensuri
pe sferă fără de număr drumuri mor
dar iar încep să încolțească-n muguri

catena vieților noi din viitor
misterul ce se acunde-n lucruri
ca vântul e Ova mereu călător