În valuri luna parcă e-o sirenă
Și stelele sunt peștișori de aur
ÃŽn noapte umbra-n taine e-un balaur
Minciuna miezuri învelind, obscenă.

La lumânare-n foi de vorbe-s faur,
Îmi picură cerneală dintr-o venă
Și sângerarea asta e perenă
Tot încercând să fac din verb tezaur.

Privirea ta, ce-i alergând spre zare
Oprește-o-aici, iubite cititor,
Mai lasă cerul ce s-a-ntins pe mare.

Tăcerile auzul meu îl vor
Că șoapta mea-n hârtie rană are,
Cuvintele ce cheamă lin mă dor.