Cu duiumul, cu duiumul,
Nu îți pot uita parfumul –
Trec o noapte, două, trei,
Așa trainice scântei
N-am zărit decât pe Soare.

Ridic arcul cu tăcere
Și fur constelațiile… ce durere!
Le culc într-un unghi obtuz
Și pe cer rămân doi ochi, difuzi:

Ochi ai zilei și ai nopții –
Parfumată întâmplare,
Căci am inima lui Cupidon
ÃŽn buzunare.

Ard în mine supernove,
Strânse toate în noi slove,
Nu îți pot uita parfumul,
Căci aprinde în buzunare aștri,
Unul câte unul.