Sunt suflete în lume ce caută să se piardă
de tot ce cunosc mai mult.

În amurgurile metropolelor îmbâcsite
de zarva radiantă a civilizației,
sufletele caută să se piardă,
ca și cum nimeni nu le-ar fi cunoscut vreodată,
și n-o să le cunoască.

Să fie ale nimănui,
Să fie nimeni.

Și uitarea să se așeze peste ele
Ca plapuma mamei peste copilul adormit.