Beția emoției ne zidea sângele în inimi,
de fiecare dată când îți șopteam nimicuri
între noi se năștea o altă făptură
alergându-ne prin vene.

Avea trupul trupurilor noastre unite
bând vinul fiorului
mâncând Mărul direct din pomul din Rai
sub îndrumarea atentă a lui Adam și Eva.

Îmi înghițeam cuvintele pe guri de hârtie
încercând să desenez poeziu
făptura aceea dintre noi,
de culoarea aerului cu păsări,
muză a șoptirii cu vise de-amor.

Poemul unirii noastre
ne arunca însă-n oameni,
în două poezii diferite,
în două inimi,
în două curgeri prin vene...

Om fiind, penița îmi refuza să-nțeleagă
contopirea