o clipă, cât să mă obișnuiesc cu murmurul
valvelor inimii mele
ca și cum aș povesti ceva celor care s-au dus
mai departe


o lecție pe care n-am s-o învăț niciodată
să tac când afară plouă
când mașina curge pe asfaltul rece
ca o sferă lichidă


nimic nu mă pregătește pentru impactul dur
când ți-am spus sunt zone în care ne intersectăm pe
banchetele moi și murdare


aici viața e senină dar tristă
te oprești pentru a-ți așeza părul înainte a-ți lăcui buzele
a-ți îndrepta spinarea - o formă logica a
apropierii de sine


și e ca și cum
aș dansa cu tine în întuneric
preț de câteva secunde
singurătatea mea nu e și a ta/ e a pisicilor care
trec repede pe șosea și ochii lor limpezesc parcă trecerea
dincolo acolo unde am lăsat valvele ei
să se deschidă

așa ca barajele