e întuneric în sufletul meu
cineva a stins
lumina
a fugărit orice rază
de soare
dorul de tine
aruncă bezna peste mine
orbecăi prin viață
căutându-te
scotocesc printre amintiri
și plâng
cu suspine cenușii și
lacrimi ca niște
pești ce se zbat sub
pleoape
ape mă îneacă
mă smulg din realitate
și mă târâie
tu ești peticul de
pământ de care mă agăț
să-mi resuscitez visurile.