mă înfing în vid
ca un cuțit în carne
sfârtec aerul cu
privirea
de pe limbă îmi cad
cuvintele
zdrobite între dinți
mănânc din viață
să-mi ostoiesc foamea
de tine
mi-e dor de glasul
tău alunecând între
clipe
de ochii tăi ca două
candele luminând
întunericul.