Am fost carnea de tun a iubirii,
Într-o barcă de ceață, vâslași,
Anonimi, far' de-a umbrelor pași,
Pe nisipul meandrelor firii...

Fugăriți de tăcere, doi lași,
Suntem sclavii, pe veci, amintirii,
Ne-a surpat valul hâd al oștirii
De coșmaruri cu nori uriași...

Prin cenușa scalpatelor șoapte,
N-am să scurm. Mi-e trecutul blestem,
Iar lividul sărut nu-ți mai chem,
Din pocalul tristeților bem;

Te-aș chema, cu dorințele coapte,
Dar miroase-a târziu. Și a noapte...