cântecul unei scoici lângă ureche
amintirea e o copilărie
cu toate cuvintele ei
scrise pe un colÈ› al amurgului
când mă lăsam răpită de clipă
gleznele-mi erau fluiere
uitând toate pragurile pe care nu le-au trecut

umbra mea ca orice ființă pierdută
în podul unei case
un loc în care timpul se dă peste cap
raiul meu auriu unde se atingeau pentru câteva clipe
toate amintirile mele și începeau să mă legene
acolo unde ți-am cunoscut pielea
în nuanțele unei tăceri subțire ca fumul

cuibărită în copilăria mea ca-ntr-o scoică
simt cum se așază toate într-o ordine nouă
deși timpul mi-o ia mereu înainte
curge ca apa peste pietre viața nepăsătoare
așa cum uneori curge sângele din rana statuilor