Din patimile mamei ceri durerea,
E prea plăpândă-n lume să te nască
Te rogi de Tată ca să se sfârșească
Dar El îți dă de zgomote averea.

Tu, dumnezeu în straiele de iască
Al focului de frig având puterea
În început amurgului ți-e fierea
Lăsând pe oameni ca să te grăiască.

Iubirea unde-i, nu întrebi pe Domnul,
E ură de când vremea în pământ
De la întâiul Lui de Crez cuvânt
Și până te adoarme veșnic somnul.

Dreptatea, o fecioară înșelată
E-n sunetul Tezaurului, Tată...