M-am renegat. Mi-e pieptul spart de ani,
Nici nu mai știu dacă în stânga latră
Un câine, sau simțirea egolatră
Tânjește,-abscons, la șoapte de doi bani.

De când amorul l-am lăsat la vatră,
Mă miorlăie, pervers, numai motani,
Tăcerea, noaptea, dă cu bolovani,
Și patu-i gol. Nu-i nicio cleopatră...

Din droaia de săruturi de la muze,
Ce potopeau, nemernic și acut,
Aceste biete, nărăvite buze,
N-a mai rămas nimic. Nici de băut.

De mâine-o să-nfiez niște meduze,
M-oi integra cu ele-n absolut!

6.01.2022, revizuit 25.05.2022, rerevizuit 28.05.2025