a reînflorit în mine
imaginea unei străzi părăsite
asemenea gheții pe o vitrină oarecare
privită de un trecător grăbit
în drumul său spre o nouă primăvară

mai stă și acum expus în ea
un vultur împăiat cu visuri
înțepenite în poziție de zbor
căruia fulgii de nea îi par să fie
tinerețea de care s-a scuturat cândva

aici
odată cu vechiul ceas de perete
timpul a încetat de mult să mai bată...

dar
ca de fiecare dată
o dâră însorită își face loc printre amintiri
și petalele trecutului încep să se ofilească
scurgându-se pe sticlă

iar omul din fața lor
dornic să le miroasă
poate pentru o ultimă oară
se apropie și
în reflexia sa
îmi dau seama că acesta are fața mea...