ea voia să dea lumea mai încet
și să-și pună o bufniță în păr.
atât. ce simplu.
să alunece din lacrima
unui sine schimonosit de frică
și s-o bea sub clar de lună.

se-ntinde pe nuferi cu răbdare
brațele-i cresc din lumina
unei galaxii vecine.
cuprinde, ca o mamă, lumea
și o dă mai încet.
nimeni nu se supără.
doar așa. ce simplu.

călăul timpului îi va mângâia pielea albă
unde s-a ascuns o boală
pe care nu o poate vedea nimeni
doar ea aude pașii lui
nesiguri, pe etajele cu păduri
de gândaci verzi, de fresce morbide,
de ciocolată
călăul timpului se va căsători cu ea
și vor asculta lumea
în surdină.