sub cupola norilor
arcuită
păsări albe dau
din aripi
sfertecând aerul
eu zbor cu privirea
înfing raza ochilor în
burta soarelui
naștere prematură de
lumină
mă bălăcesc în ea
ca într-o baltă galbenă
teii în floare
floarea în tei
eu sub ei
târâind admirația oarbă
miresmele îmi biciuiesc
umerii.