Bâzâitul de albină al motorașului
aduce cumva cu inima omului.

Astfel înaintam,
fiecare cu sufletul lui muncit,
după o zi de lucru
sau după o viață,

când mi s-a părut că, deodată,
aripile îngerilor
au șters caroseria.

Cotisem ușor înspre bisericuța albă,
într-un cerc tot mai mare
pe care tot apunea și răsărea soarele.

M-am văzut
în oglinda retrovizoare
la fel de alb ca pana aceasta
și te mângâiam
cu un deget.