habar n-am dacă te mai iubesc
orb încerc să te reconstitui
nu reușesc să-ți scot zâmbetul și mai bine mă opresc
aproximativă nu ai niciun farmec
încerc să mă inspir de la celelalte femei
și constat stupefiat că n-ai lăsat nimic din tine lumii
scândură care trezește iluzia celui ce se-neacă
îmi plăcea să-ți citez des chestia asta lacrimogenă
deși eram plin de metafore
hiperbole și desene tehnice
dar tu te uitai la ceas și săreai de pe un picior pe celălalt
vorbindu-mi serioasă despre adevăr și minciună
dar mai ales de mănăstirea de tămâie
pentru care ar fi trebuit să traversez curcubeul
așa spuneau toate poveștile
și poemele arse de tine în piața publică
într-o zi străjerii te vor anunța că la poarta cetății
un orb vinde bragă