Trăiesc pentru că nu pot să mor
Stau și sufăr, nu cer ajutor,
Mă cuprinde ușor teama
Tot ce văd e disperarea;
Poate într-o altă viață,
O să încerc de dimineață
Să mă schimb câte puțin,
Sper că în bine, nu venin;
Totuși nu cred că are rost
Să creez un spectacol anost,
Nu ar veni nimeni să privească
O fată singură, pe fața ei o mască;
Peste câțiva ani sigur va fi bine,
Singura speranță care încă vine,
Timpul trece, eu sunt neschimbată
Stau într-un colț, rămân nemișcată;
Alături de frică mă cuprinde un fior
Trăiesc pentru că nu pot să mor.