Astăzi e cea mai potrivită zi pentru moarte.
E cald, dar nu sufocant.
Primăria a retras toate restricțiile de trafic,
copiii zumzăie în parcul din spatele blocului
ca țiuitul unui puseu de tensiune
într-o ureche din care sângele curge

Dar n-ai ce să-i faci.

Nimeni nu mă așteaptă nicăieri.

Ai mei nu mă mai sună duminica,
dar când mă aud, au în voce regret.

E o părere de rău amestecată cu oboseală,
cu rușine,
cu ruina tăcută a ceva ce nu se mai recunoaște.

Nici cu iubita nu m-am mai certat de ceva timp.
Suntem așezați în pătrățica noastră.
Avem ce ne trebuie.
Italia am tot văzut-o.

Ce zi mai potrivită pentru moarte
dacă nu ziua de azi?

Dar dacă nu murim azi,
dacă nici azi,
atunci poate că nu vom muri niciodată.

Și gândul ăsta
mă face să mor
de frică.