agonia
francais

v3
 

Agonia.Net | Règles | Mission Contact | Inscris-toi
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 


Textes du même auteur


Traductions de ce texte
0

 Les commentaires des membres


print e-mail
Visualisations: 46 .



Am cunoscut-o…
poèmes [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
par [Sextus Empiricus ]

2025-07-17  | [Ce texte devrait être lu en romana]    | 



Am cunoscut-o când lumea
avea încă margini,
într-un Ardeal cu cețuri
care vorbesc în șoaptă
aveam douăzeci și unu de ani
și în venele mele curgea
abur de vis
iar ea — o rază tăcută
dintr-un cristal vechi
avea nouăsprezece —
o infinitate de tăceri
nu era femeie
doar formă de lumină
prinsă în muchii perfecte —
un diamant căzut printre oameni —
căruia nu i-am văzut
decât unele
faţete
cum vezi uneori
luna
când nori roiesc
în jurul ei
geloși.

Am vrut s-o descifrez
până la capăt
cu ochii mei ca un orb
care pipăie
tot ce există


Mi-au rămas numai
câteva străluciri
închise-n tăcere
care dor ÅŸi acum


Apoi a plecat


Amsterdamul
a luat-o în brațe
cu morile lui
de vânt drept
canalele care
curg înapoi
spre sine
cu Van Gogh
care-și taie adânc
iubirea
în ureche
cu diamantele
ce nu știu
să moară


Acolo printre meșteri
ce șlefuiesc eternul
și păcătuiesc
cu precizie
s-a stins —
la treizeci și doi de ani
precum o cometă
care n-a vrut
să devină
stea


Mi-a rămas doar gândul
că poate ea a fost
cel mai fantastic diamant
șlefuit vreodată
într-o țară în care
totul pare permis
inclusiv plecarea


Acum când trenul sosește,
ducând tăceri
înșurubate
din Amsterdam
în bolta frunţii mele
simt cum liliacul
se-așterne pe trepte
ca o pată violetă şi
violentă

ÈŠn mine
se scutură bobii
unei rugăciuni
fără glas.


Amintirea ei — o piatră nestemată
o simt
stârnind foşniri
într-un ungher
stins
ce strălucește și doare,
cu acea frumusețe
cumplită
pe care doar moartea
o poate
sculpta


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii La maison de la litérature poezii
poezii
poezii  Recherche  Agonia.Net  

La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politique de publication et confidetialité

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites! .