Hai, tu, iubitule, să inventăm cuvinte
Să nu mai taci pe buze ca peştele hoinar,
Să mi te spovedeşti ca-n posturile sfinte
Şi-n loc de lumânare să-ţi ardă-un felinar!

Hai, tu, iubitule, să inventăm cuvinte
Sau poate chiar săruturi şi clipele de rug!
Tu mă dezbracă-acum de finele veşminte
Să te învăţ robirea. Nu vezi? Nu pot să fug.

Hai, tu, iubitule, să inventăm cuvinte!
Nu vezi că-s primenită de a cădea-n păcat?
Ce rosturi şi ce dor îţi curg acum prin minte?
Hai, lasă-mi-te-n poală, la sânu-mi alintat!

Hai, tu, iubitule, să inventăm cuvinte
Şi dragostea curată s-o deznodăm la piept!
De dorul tău nebun am agăţat pe plinte
Tot zbuciumul din mine pecetluit ÅŸi fiert.

Hai tu, iubitule, să inventăm cuvinte!
Pe patul vechi de nuc, îmbălsămat de vise,
Te lasă tu purtat printre iubiri şi printre
Petalele de flori ÅŸi-arpegii albe, ninse.

Hai, tu, iubitule, să inventăm iubirea
Cu jocuri pătimaşe, în cânt de gramofon,
Să simţi prin sânge iar cum joacă fericirea
Şi cum printre dorinţe îţi sunt eu omofon!

(august, 2006)