În inimă este un gol.

Gol de goluri lipsite
De interior și de exterior.

Un altfel de gol decât toate golurile
Despre care ni s-a spus că vin
Se ne cuprindă cu brațe
Nesfârșite de zori.

Este golul pentru care inima
Îl poartă ca pe un gol așteptând
Să se adune din propria ei risipire
Care îi crește în următorul
Gând ca dintr-un gând.

Tot golul ce îl străbate care
O face să fie mai mult decât
Oricare alt fel gol pe care îl duce
Din interior cum pe pământ
Umbre din cer se întind
Ceruite prin nori.

Un exterior care nu devine
Interior a ceea ce va să rămână
Dacă inima lui nu adapă cu zori
Sângerând lumina cărnii
ÃŽmpodobind-o cu flori.