strâng inima ca o menghină dulce
subjugă pulsul
ucid cu sânge rece neliniștile din trunchiul obosit
mișcarea alături de răsuflarea asta atât de vie
devine patimă
încet încet
încep să înțeleg că
ziua de mâine nu e doar o iluzie cu picioare frumoase
încet încet
trebuie să accept
fără tine orele poartă rochii de doliu
duminicile se transformă în pietre de moară
la ce bun să mă duelez cu spaimele
când fericirea mi se agață de tâmple
cu disperarea unui nou început?

7 august 2015