Mai suntem încă vii
am ales să judecăm
cu materia neagră
din toată splendoarea
substanței cenușii
ca după sentință
s-o adjudecăm.

Mai suntem încă vii
sub pielea îngreunată
de dorul atingerilor
în refugiul iubirii
iar firea coboară
pe-o rază-ntrupată
din steaua polară.

Mai suntem încă vii
sub sentința ce-ngheață
pleoape cenușii
purtând iluzia
ca o piatră de gât
aruncată în tăcere
c-un ultim cuvânt.

Mai suntem încă vii
ne purtăm conștiința
într-o formă sterilă
pe fundul vasului de lut
în vertebre lumina
își scutură rugina
păcatului crud.