Econom... la drumul mare,
Tudor din Vladimirești,
Stă în mină pe-o căldare,
Muncind... texte românești.

Scrie iute cu cărbune,
Două pagini între șuturi,
Comentează în volume,
Paișpe pagini de rebuturi.

Scrie însă, omu-i harnic
Despre munca grea din mină,
În cuvinte e amarnic,
Căci minerul e de vină!

Se consideră politic,
Într-o vale a prostiei,
El, fiind așa un mitic
Pe un deal al agoniei.

Ne tot spune de greșeală,
Iar la mulți, mineriadă,
Uitînd poate că de smoală,
Are parte și în cadă.

Iar colegul lui de șut,
Îl tot poartă-n abataje,
Să descrie un debut,
Doar cu pixul de drenaje.

Și în slova cea adîncă,
Băutura îi duhnește,
Teamă mi-e, de-atîta muncă
La un text, el, ațipește.

Să muncești ca bolovanul,
Să tot dai pumni la nevastă,
Mai bine muncești romanul,
Și scapi de durerea-n coastă.

Deci la Petroșani, în vale,
Tudoriță scrie-n poale...
Revoluței anale,
Sau, minciuna din Trivale?

Se tot plînge lumea scrisă,
De cărbunele cu pete,
Adevăru-i carte-nchisă,
Iar la Loto nu-s bilete...

Învrăjbind așa mîndria,
Și căldura de prin case,
A făcut economia,
Chiar prin gura lui Năstase.