vorbele tale sunt
late ca niște fâșii
cu care îmi leg gândurile
roșii și negre
sunt construcțiile fantezie
castelele memoriei
pereții vieții
împroșcați cu soare
fluidă dimineața curge
în mine
dor de tine
mă simt întemnițată
în dor
prinsă în lanțurile
timpului
târâindu-mi viața după mine
fantasmagorice idei
gonind decapitate.