La Marginea Limbii, La Marginea Țării.
La mulți ani, grai de mamă, cu fir de busuioc și rană, moștenit din lut și sânge, din strigăt ce nu se frânge.

Tu ne ești icoană vie, în valiză, în liturghie, în scrisori cu dor și jale, în pașapoarte fără cale.
Izgoniți de samsari și hărți, cu drepturi rupte-n patru părți, ne-ai rămas tu, limba sfântă, ca o cruce ce ne-ncântă.

Pe margini de hotar și vis, unde pământul s-a închis, tu ne ești fidelă, clară, ca o mamă ce nu dispare.
Ne-nchinăm cu lacrimi grele, la cuvintele tale rebele, căci în tine ne regăsim, și-n tine, iarăși, ne iubim.