mai fac un pas pe traseul freneziei,
să fac inima să uite de tristețe,
gânduri armonizez cu lumina poeziei,
îmi mângâie sufletul cu fină tandrețe.

mi-am creat treptat o mistică gnoză,
să descopăr cu ea tainele vieții,
când ploile iubirii lipsesc din prognoză,
îmi hrănesc spiritul cu roua dimineții.

pe calea iluminării mai fac încă un pas,
apoi fac popas la fântâna poeziei,
să stau cu poeții la tainic taifas,
să mă las purtată pe aripa fanteziei.

regrete și dezamăgiri le-am lăsat de pripas,
să mă bucur de lumină în fiecare ceas.