E ceva în aer, nu pot să explic,
arde ca un foc și nu-i stins de nimic.
Umbre și lumini dansează-n tăcere,
e mai mult decât aș putea eu cere.


Pașii mei se pierd pe un drum nebun,
totul se cutremură, dar eu rămân.
Îmi șoptește-n piept o voce străină,
parcă lumea toată se schimbă în lumină.

Și n-am cum s-o prind,
nici n-am cum s-o chem;
e magie de vis
ce nu pleacă deloc.

Magia aceasta nu se lasă,
arde în suflet, arde în casă.
E nebunie, e dor ascuns,
un foc sălbatic ce n-a apus.

Magia aceasta nu se sfârșește,
nu se oprește, nu se îmblânzește.
E drumul meu, e visul meu,
și nimeni nu-l ia din pieptul meu.

Poate-i furtună, poate-i doar joc,
dar simt că mă schimb cu fiecare loc.
E forța care crește, mă poartă, mă ține;
magia aceasta este parte din mine.