Foaie verde-a Runcului
nu m-aș plânge Domnului
poate numa' gândului;
ca un codru singurel
fără pașii tăi prin el;
iarna lupii îl horesc
și din mine-l frunzăresc
fără vise, numai ram
ca atunci când nu eram
decât pasăre în zbor
când de tine mi-era dor
numai că-i spre înserat
din măguri nu te-am aflat
pe cel plai cu flori de fîn
cu un prunc zânit la sân
eu te-oi chema din răboj
anilor să-ți pun saboj
te-oi iubi tot cu nesaÈ›
pe o pală de fânaț
m-oi iubi cu buciume,
carul mic să zbuciume!